CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. Vezi definitia »

rúscă², rúsce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roșii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi. Vezi definitia »

MITOGRÁMĂ s. f. ansamblu de semne cărora li se acordă o anumită semnificație grafică, ideologică sau simbolică. (< mito²- + -gramă) Vezi definitia »

herágră s.f. (înv.) gută la mâini. Vezi definitia »

a aștepta cu sufletul la gură expr. a aștepta cu mare nerăbdare Vezi definitia »