putoáre (putóri), s. f. – 1. Miros urît, duhoare. – 2. Bășină. – 3. Leneș, trîntor. – 4. Prostituată, tîrfă. – Mr. (m)putoare, butoare, megl. putoari. Lat. putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp. pudor, fr. pueur ca și puți. – Der. puturos, adj. (rău mirositor; leneș); puturos, s. m. (dihor); puturoasă, s. f. (coriandru), cf. puciocnă; puturoșenie, s. f. (lene). Vezi definitia »

OSÂNDÍRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi. Vezi definitia »

PROFERISÍRE s. f. v. proferisi. [Sinonime] Vezi definitia »

argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. și pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint Vezi definitia »

AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. Vezi definitia »