METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ. Vezi definitia »

oștóc s.n. (reg.) tocător, fund. Vezi definitia »

UNIVÓC, -Ă adj. 1. (Fil.) Care poate fi definit într-un singur fel; care poate fi denumit într-un singur fel sau cu un singur nume. ♦ (Despre cuvinte) Care păstrează același sens sau aceeași valoare în întrebuințări diferite. ♦ Omonim. ◊ Rimă univocă = rimă care constă din repetarea aceluiași cuvânt. 2. (Mat.; despre elementele unei mulțimi; op. biunivoc) Care corespunde unui singur element din altă mulțime. [Cf. fr. univoque, lat. univocus < unus – un, vox – voce]. Vezi definitia »

CAZACIÓC, cazaciocuri, s. n. (Reg.) Dansul căzăceasca. – Din rus. kazaciok. Vezi definitia »

poc¹, poćuri, s.n. (reg.) boală a cailor manifestată prin umflături la picioare. Vezi definitia »