TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor. Vezi definitia »

a da de izvor expr. (intl.) a depista un obiectiv unde se poate acționa fără riscul de a fi prinși. Vezi definitia »

MOSCOFÓR s. m. (în iconografia greco-romană) imagine reprezentând un personaj care poartă pe umeri un vițel destinat sacrificiului. (< ngr. moskhos, vițel + -for²) Vezi definitia »

TRANSGRESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care transgresează. (< fr. transgresseur, lat. transgressor) Vezi definitia »

LOCȘÓR, locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] – Loc + suf. -ușor. Vezi definitia »