Definita cuvantului tâlcuitor
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tâlcuitor
HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor. Vezi definitia »
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuituri, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor. Vezi definitia »
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur. Vezi definitia »
TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. S. m. și f. Pieton. ♦ Drumeț, călător. III. S. f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător. Vezi definitia »
pilitór, pilitóri, s.m. (înv. și reg.) hoț. Vezi definitia »