ETOTÉHNICĂ s.f. Sistem de reguli de conduită morală; tehnică morală. [< etos + tehnică]. Vezi definitia »

BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja. Vezi definitia »

SÍGLĂ s.f. Literă sau grup de litere folosite ca semn de prescurtare în inscripții, în manuscrise vechi, în bibliografii etc. [< fr. sigle, cf. lat. siglum – abreviere]. Vezi definitia »

cabániță (cabánițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat. Vezi definitia »

văiúgă (-gi), s. f. – (Banat) Chirpici, cărămidă uscată la aer. Sb. valjak (Candrea). Vezi definitia »