Definita cuvantului cabaniță
cabániță (cabánițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cabaniță
MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș]. Vezi definitia »
fără cap și fără coadă expr. dezlânat, fără noimă. Vezi definitia »
icălúță, icălúțe, s.f. (reg.) cordeluță croșetată (se pune la gâtul fetelor pe sub mărgele). Vezi definitia »
DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette) Vezi definitia »
CIOLOÁGĂ, cioloage, s. f. (Reg.) Vită slabă. Vezi definitia »