SUPRAREZISTÉNT, -Ă, suprarezistenți, -te, adj. Care depășește o rezistență normală. – Supra- + rezistent. Vezi definitia »

TRANZIÉNT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transiens, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste]. Vezi definitia »

ERMETIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit ermetic. [Cf. fr. hérmetisant]. Vezi definitia »

COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum) Vezi definitia »

PREEXISTÉNT, -Ă adj. care preexistă. (< fr. préexistant) Vezi definitia »