MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Scriere considerată la periferia creației literare propriu-zise. – Din fr. paralittérature. Vezi definitia »

CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță, menajeră. – Cămăraș + suf. -iță. Vezi definitia »

SUPRATÉMĂ s.f. Ideea directoare a unei lucrări artistice, a unui spectacol; supraproblemă. [< supra- + temă]. Vezi definitia »

SARABÁNDĂ, sarabande, s. f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande. Vezi definitia »