TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares]. Vezi definitia »

BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar. Vezi definitia »

NIVOGLACIÁR, -Ă, nivoglaciári, -e, adj. (Despre regimul cursurilor de apă) alimentat de zăpezi și de ghețari. (< fr. nivo-glaciaire) Vezi definitia »

POSTGLACIÁR, -Ă adj. care a urmat perioadei glaciare din cuaternar. (< fr. postglaciaire) Vezi definitia »

ȘTEMPÁR, ștempari, s. m. (Reg.) Muncitor care lucrează la șteamp. – Șteamp + suf. -ar. Vezi definitia »