a face (cuiva) onoarea expr. (intl.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva). Vezi definitia »

CONDÚCE vb. III. 1. tr. A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate etc., având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv. ♦ (Fig.) A dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etc.). 3. tr. A călăuzi, a însoți pe cineva (arătându-i drumul). 4. tr. A dirija mișcarea, mersul unui vehicul. [P.i. condúc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere]. Vezi definitia »

pitcoáce s. f. (pl. pitcoci) Vezi definitia »

ciríce s.f. pl. (reg.) pietricelele folosite într-un joc de copii (cirica); bobârnace. Vezi definitia »

REDESFÁCE vb. III. tr. A desface din nou. [< re- + desface, după fr. redéfaire]. Vezi definitia »