Definita cuvantului boltă
bóltă (-te), s. f. – 1. Construcție cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. – 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. – Mr. voltă „turn”, „prăvălie”. It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta „prăvălie” și în parte al mag. bolt „boltă” (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 și Koerting 10290 îl puneau greșit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezența lui b- impune un intermediar sl., și în sl. nu apare sensul de „boltă”; astfel încît Berneker presupune că b- era deja romanic. Der. boltaș, s. m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiță, s. f. (pod de casă); boltitură, s. f. (boltă, arcadă); bol(t)niță, s. f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniță „spital”, cu care nu are nici o legătură semantică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu boltă
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza. Vezi definitia »
CÁLFĂ, calfe, s. f. Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. – Din tc. kalfa. Vezi definitia »
RELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaște. 2. (Fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia]. Vezi definitia »
FONTANÉLĂ s.f. Spațiu membranos situat în partea superioară a craniului unui nou-născut, care n-a ajuns la completă osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle]. Vezi definitia »
LINÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului celular al stomacului. [< fr. linite]. Vezi definitia »