ENTEROCOCÍE s. f. stare de boală datorată infecției prin enterococ. (< fr. entérococcie) Vezi definitia »

DECLARÁȚIE s.f. Arătare, afirmare a unor convingeri, a unor sentimente. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”, „a gândi”. ♦ Act oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. ♦ Mărturie, depoziție în fața unei autorități. ♦ Relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. [Var. declarațiune s.f. / cf. fr. déclaration, lat. declaratio]. Vezi definitia »

CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation]. Vezi definitia »

ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie). Vezi definitia »

ROENTGENOLOGÍE s. f. elem. röntgenologie. Vezi definitia »