ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ). Vezi definitia »

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit¹ (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant. Vezi definitia »

IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = școală filozofică idealist-subiectivă care susținea că existența, realitatea reprezintă exclusiv conținutul conștiinței. // s.m. și f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens]. Vezi definitia »

ANERGIZÁNT, -Ă adj. care nu produce energie. (< fr. anergisant) Vezi definitia »

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla]. Vezi definitia »