POLIVALÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea unei substanțe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence]. Vezi definitia »

EXOTOXÍNĂ s.f. Toxină secretată de bacterii și răspândită în mediul exterior. [< fr. exotoxine]. Vezi definitia »

CĂRPINIȚĂ (‹ carpen) s. f. Arbore sau arbust din familia betulaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunze ovate, mici, dințate și flori în amenți; crește în părțile sudice ale țării (Carpinus orientalis); sfineac. Vezi definitia »

pleoștitúră, pleoștitúri, s.f. (pop.) 1. turtire, pleoștire. 2. (reg.) casă dărăpănată, pleoștită. Vezi definitia »

PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția prefectului. – Din prefect + suf. -iță (după doctoriță). Vezi definitia »