poiánă s.f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni. Vezi definitia »

VIOLÍNĂ s.f. (Muz.) Vioară. [Pron. vi-o-. / < it. violino]. Vezi definitia »

TRÂNJOÁICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor (Ranunculus illyricus). – Trânji + suf. -oaică. Vezi definitia »

TRANSCONDUCTÁNȚĂ s. f. conductanță de transfer a energiei de la un generator la un receptor. (< fr. transconductance) Vezi definitia »

PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura]. Vezi definitia »