GALÉNIC, -Ă adj. (Farm.; despre preparate) Care a fost preparat potrivit formulelor din farmacopee sau metodelor lui Galenus; gata preparat în farmacie. [< fr. galénique, cf. Galenus – numele latin al unui celebru medic grec din antichitate]. Vezi definitia »

sprințárnic, sprințárnică, adj. (reg.) sprințar, zburdalnic, zglobiu, nebunatic. Vezi definitia »

FILOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la filozofie. [Var. filosofic, -ă adj. / cf. lat. philosophicus, fr. philosophique]. Vezi definitia »

CARDÁNIC, -Ă adj. 1. Care dă voie unui obiect în suspensie să-și păstreze poziția orizontală. 2. (Despre un sistem de articulație) Care permite unei piese să stea într-o poziție favorabilă pentru transmiterea mișcării. ◊ Ax cardanic = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului. [< it. cardanico]. Vezi definitia »

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. Vezi definitia »