POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

popânzóc s.n. (reg.) insulă sau grind format de o apă curgătoare. Vezi definitia »

GHIÓC¹, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. Vezi definitia »

OJÓC s. n. v. ojog. Vezi definitia »

AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ♢ (Adjectival; în expr.) Divanul ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Lat. lit. ad hoc. Vezi definitia »