Definita cuvantului polată
polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu polată
sugativă, sugative s. f. 1. (d. oameni) bețiv, alcoolic. 2. femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »
roabă, roabe s. f. (intl.) dubă de intervenție. Vezi definitia »
ANTIPIRÍNĂ s. f. medicament amărui, antipiretic și analgezic; fenazonă, analgezină. (< fr. antipyrine, germ. Antipyrin) Vezi definitia »
țítcă s.f. (reg.) scatiu. Vezi definitia »
PÚRPURĂ2 s. f. boală printr-o erupție de pete roșii hemoragice, pe piele și mucoase. (< fr. purpura) Vezi definitia »