Definita cuvantului poleac
poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poleac
sîsîiác (-iéce), s. n. – (Mold., Trans.) Hambar, pătul de formă circulară. – Var. sisiac(ă), săsiac. Sl. sąsĕkŭ (Byhan 332; Tiktin; Conev 80), cf. bg. săsĕk, rut. susik, mag. szuszák. Este dubletul lui susai, s. n. (Trans., hambar), din mag. szuszák (Candrea), sau al lui susei, formă înv. atestată, cu schimb. de suf. Vezi definitia »
cotác1, cotácuri, s.n. (reg.) lemnul de care se atârnă căldarea la vatră; cujbă, coțcană. Vezi definitia »
TONICARDIÁC, -Ă adj., s. n. cardiotonic. (< fr. tonicardiaque) Vezi definitia »
BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak]. Vezi definitia »
polomeác (poloméce), s. n. – Butoi, poloboc. – Var. polomeacă, polomiță, poloveac. Sb. polovnjak (Candrea). În Olt. Vezi definitia »