Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. manière, it. maniera].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
GRAPĂ s. f. InflorescențĂ? în formĂ? de ciorchine. -Din fr. Grappe Vezi definitia »
DIALINGVÍSTICĂ s. f. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale. (< engl. dialinguistics) Vezi definitia »
VIDEOCARTÉLĂ s. f. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică. (< video1- + cartelă) Vezi definitia »
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Ucr. barabolja. Vezi definitia »
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Vezi definitia »