EBURNÉU, -ÉE adj. (Liv.) 1. (Cu aspect) de fildeș. 2. (Fig.) Candid, imaculat. [Pron. -eu, -e-e. / cf. lat. eburneus, it. eburneo]. Vezi definitia »

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. Vezi definitia »

Procedeu de interpretare a literelor care compun numele unei persoane. Vezi definitia »

PUSÉU s.n. 1. Acces al unei boli. 2. (Fig.) Izbucnire, vervă momentană, elan. [Pron. -seu. / < fr. poussée]. Vezi definitia »

JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. Vezi definitia »