întregumândrí vb. IV (înv.) a fi prudent, înțelept, cu minte; a se purta înțelepțește. Vezi definitia »

cobzări, cobzăresc I v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. a amăgi, a păcăli. II v. r. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. Vezi definitia »

ȘOIMĂRÍ, șoimăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A desfigura, a poci. – Cf. șoiman. Vezi definitia »

murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate). Vezi definitia »

PERI- elem. „în jurul, împrejurul”, „deasupra, în afară”, „în intervalul dintre”. (< fr. péri-, cf. gr. peri) Vezi definitia »