Definita cuvantului marmură
MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu marmură
BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință. Vezi definitia »
HIÉNĂ s. f. 1. mamifer carnivor din Africa și Asia, care se hrănește în special cu cadavre. 2. (fig.) om rău, feroce; om josnic. (< fr. hyène, lat. hyaena) Vezi definitia »
IZOGLÓSĂ s. f. v. isoglosă. Vezi definitia »
SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba) Vezi definitia »
SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre. Vezi definitia »