INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »

BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure. Vezi definitia »

ESCADRÍLĂ s. f. subunitate tactică a unui regiment de aviație, compusă din câteva patrule. ◊ grupare compusă din 3-4 nave de luptă (distrugătoare, vedete, dragoare). (< fr. escadrille) Vezi definitia »

JAMBIÉRĂ s.f. Învelitoare de pânză sau de piele care acoperă gamba piciorului; este purtată mai ales la sport. ♦ Parte a unei armuri care proteja gamba piciorului. [Pron. -bi-e-. / < fr. jambière]. Vezi definitia »

SULFOCLORÚRĂ s. f. combinație a unei cloruri cu o sulfură. (< fr. sulfochlorure) Vezi definitia »