RĂNÍT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni. Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită ! = să se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri. Vezi definitia »

MELANTERÍT s.n. Sulfat natural de fier cu culoare verde; (pop.) calaican. [< fr. mélantérite]. Vezi definitia »

CÂRCÂÍT s. n. Cârcâire. – V. cârcâi. Vezi definitia »

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui. Vezi definitia »