STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »

GRANULOMATÓZĂ s. f. boală prin existența de granuloame. (< fr. granulomatose) Vezi definitia »

LIMFOGRANULOMATÓZĂ, limfogranulomatoze, s. f. Boală care se manifestă prin hipertrofia ganglionilor limfatici. – Din fr. lymphogranulomatose. Vezi definitia »

SIÉSTĂ, sieste, s. f. Odihna și somnul de după prânz. [Pr.: si-es-] – Din fr. sieste. Vezi definitia »

BRIGANTÍNĂ s. f. 1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge. 2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă. (< fr. brigantine, it. brigantina) Vezi definitia »