FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi. Vezi definitia »

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. Vezi definitia »

zalisí (-sésc, -ít), vb. – A plictisi, a sîcîi, a obosi. Ngr. ζαλίζω (Gáldi 265). Sec. XIX, înv. Zălezi (var. zilizi), vb. (Mold., a obosi), pe care Scriban îl leagă de rut. zalizati „a se înjosi”, trebuie să fie var. aceluiași cuvînt. – Der. zălezit, s. n. (tulburare de nutriție). Vezi definitia »

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos. Vezi definitia »