háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc). Vezi definitia »

CAȘÉTĂ s. f. capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); bulină² (1). (< fr. cachet) Vezi definitia »

méstecă², mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug. Vezi definitia »

MÂITÚRĂ s. f. v. mânătură. Vezi definitia »

SFORICÍCĂ, sforicele, s. f. Diminutiv al lui sfoară; sforișoară. – Sfoară + suf. -icică. Vezi definitia »