MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

PUNGĂLEÁLĂ, pungăleli, s. f. (Pop.) Pungălitură. – Pungăli + suf. -eală. Vezi definitia »

TETRÁDĂ s.f. Grupare de patru entități (similare sau înrudite). ♦ (Poligr.) Format de patru coli. [Cf. fr. tétrade]. Vezi definitia »

NÉUMĂ s.f. Semn de notație muzicală, constând din puncte și virgule fără portativ, folosită în evul mediu mai ales pentru cântecele liturgice. ♦ Frază muzicală a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. [Pron. neu-. / cf. fr. neume, it., lat., gr. neuma]. Vezi definitia »

ciocolátă (-ắți), s. f. – Preparat din amestec de cacao și zahăr. – Var. șocolată. – Mr. ciuculată. It. cioccolata. – Der. ciocolatiu, adj. Vezi definitia »