CONTADÍN, -Ă s. m. f. (rar) țăran (italian). (< it. contadino) Vezi definitia »

APOCRÍN, -Ă adj. (Biol. ; despre glande) Care, odată cu secreția, elimină și o parte a celulei. [< fr. apocrine, cf. gr. apo – de la, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

HOLOCRISTALÍN, -Ă, holocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor cristaline) Care este în întregime cristalizat. – Din fr. holocristallin. Vezi definitia »

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus). Vezi definitia »

ÓRDIN s. n. 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ◊ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ◊ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biol.) grup între clasă și familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bună calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre) Vezi definitia »