ierbotínă s.f. (reg.) ierburi nefolositoare; buruieni, ierbotăcină. Vezi definitia »

ECRAZÍTĂ s. f. exploziv brizant pe bază de acid picric. (< fr. écrasite) Vezi definitia »

AUSTRONEZIÁNĂ adj. limbi austroneziene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de australiană și papua. (< austr/aliană/ + /mela/neziană) Vezi definitia »

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura]. Vezi definitia »

crútcă s.f. (reg.) fir gros de lână sau de tort folosit ls țesutul sumanelor, a zeghilor. Vezi definitia »