VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. Vezi definitia »

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd. Vezi definitia »

diplomă, diplome. s. f. (intl.) sentință de condamnare. Vezi definitia »

ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun]. Vezi definitia »

PROTOCARBÚRĂ s.f. Combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. [< fr. protocarbure]. Vezi definitia »