pânzáică, pânzăici, s.f. (reg.) 1. cearșaf. 2. țesătură groasă și mare de cânepă sau de lână pe care se bate fasolea, mazărea, lintea. 3. saltea. Vezi definitia »

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv). Vezi definitia »

SUBTÓNICĂ s. f. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a șaptea a modurilor majore melodice și minore naturale, la intervalul de un ton, față de tonică. (< sub- + tonică) Vezi definitia »

seminarită, seminarite s. f. (pub., peior.) mania organizării unui număr nejustificat de mare de seminarii, simpozioane, consfătuiri etc. pe bani publici. Vezi definitia »

văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »