ș¹ (literă) [cit. șe / șî] s. m. / s. n., pl. ș / ș-uri Vezi definitia »

ZĂBUNÁȘ, zăbunașe, s. n. Diminutiv al lui zăbun; zăbunel. [Var.: zobonáș s. n.] – Zăbun + suf. -aș. Vezi definitia »

BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. Vezi definitia »

afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficher ‹ affigere față de infigere › înfige, cu part. înfipt. – Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150. Vezi definitia »

VẤNTEȘ, -Ă, vânteși, -e, adj. (Reg.) Care aleargă repede, iute de picior. Câine vânteș. – Din vânt + suf. -eș. Vezi definitia »