ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor. Vezi definitia »

DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur) Vezi definitia »

pricinitór, pricinitoáre, adj. (înv.) 1. pricinuitor, cel care cauzează. 2. (în forma: pricinător) care poate aduce neplăceri; compromițător. Vezi definitia »

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor. Vezi definitia »

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător. Vezi definitia »