LOCOMOBÍLĂ, locomobile, s.f. – V. locomobil (2) [DEX'98] Vezi definitia »

PERINEVRÍTĂ, perinevrite, s. f. (Med.) Inflamație a perinervului. – Din fr. périnévrite. Vezi definitia »

MANICHIURÍSTĂ s. f. lucrătoare specializată în manichiură. (< manichiură + -istă) Vezi definitia »

ORDINOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a înlănțuirii operațiilor unui program destinat ordinatorului. (< fr. ordinogramme) Vezi definitia »

flácără (-ắcări), s. f. Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Lat. facŭla, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, cf. flămând, și it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca. – Der. flăcărá, vb. (a arde, a scoate flăcări); flăcăríe, s. f. (vîlvătaie); flăcărós, adj. (rar, care scoate flăcări); înflăcărá, vb. (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415] Vezi definitia »