Definita cuvantului poruncire
poruncíre, poruncíri, s.f. (înv.) puterea de a porunci, de a ordona.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poruncire
AUTODEZMINȚÍRE s.f. Acțiunea de a se autodezminți. [< autodezminți]. Vezi definitia »
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa. Vezi definitia »
ÁRDERE, arderi, s. f. 1. Faptul de a (se) arde. 2. (Chim.) Oxidare rapidă a unei substanțe, însoțită de dezvoltare de căldură (și lumină). 3. (Biol..; la pl.) Proces de descompunere prin oxidare a substanțelor vii din organism. – V. arde. Vezi definitia »
SUBSUMÁRE, subsumări, s. f. Acțiunea de a subsuma și rezultatul ei; includere, încadrare, subordonare. – V. subsuma. Vezi definitia »
REVOCÁRE s.f. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, retragere, contramandare; revocație. [< revoca]. Vezi definitia »