VOLNICÍ, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic. Vezi definitia »

MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici. Vezi definitia »

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci. Vezi definitia »

SCORNÍCÍ, scornícíurí, s.n. Mâncare făcută din turtă de mălai coaptă în țest sau pe jar, fărâmițată și încinsă într-o tigaie cu untură Vezi definitia »

híci adv. – În nici un caz, nici în ruptul capului. – Var. hîci, hăci. Tc. (per.) hiç (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic. Vezi definitia »