GENÉZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse. Vezi definitia »

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. Vezi definitia »

PÓZĂ s. f. 1. atitudine, comportare, poziție (specifică), ținută (pentru a poza). ♦ a(-și) lua o ~ = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. (fam.) fotografie. ◊ ilustrație. (< fr. pose) Vezi definitia »

TRIETERÍDĂ s.f. Perioadă de trei ani în calendarul grecesc. ♦ (La pl.) Sărbători în cinstea lui Bachus care se celebrau din trei în trei ani în Tracia și Beoția. [Pron. tri-e-. / < fr. triétéride, gr. trieteris]. Vezi definitia »

FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »