Definita cuvantului crăcană
CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crăcană
plástă1, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor. Vezi definitia »
BRUMĂRÍȚĂ (‹ brumă) s. f. Gen de păsări sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemănătoare cu vrabia, dar cu cioc mai subțire (Prunella). În România se cunosc două specii: b. de stîncă (P. collaris) ce trăiește în Carpați și b. de pădure (P. modullaris) răspîndită în pădurile de conifere. Vezi definitia »
husăn de gară expr. (intl.) victimă potențială a hoților. Vezi definitia »
cojáncă, cojénce, s.f. (reg.) nevasta cojanului (a țăranului muntean de la câmpie). Vezi definitia »
CONSOÁNĂ, consoane, s. f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona. Vezi definitia »