ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson. Vezi definitia »

CAPRÓN s. n. fibră textilă sintetică, cu rezistență și elasticitate foarte mare, obținută prin policondensarea caprolactamei. (< rus. kapron) Vezi definitia »

dîrmón (dârmoáne), s. n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s. f. (pleavă, ciuruială). Vezi definitia »

PITÓN² s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton) Vezi definitia »

COMEDÓN s.n. (Med.) Mic punct negru alcătuit din sebum, care apare pe pielea feței și a spatelui. [Pl. -oane. / < fr. comédon, cf. lat. comedere – a mânca]. Vezi definitia »