SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. Vezi definitia »

TERMOSENSIBILITÁTE, termosensibilități, s. f. Sensibilitate la căldură. – Din fr. thermosensibilité. Vezi definitia »

OPOZABILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi opozabil. [Cf. fr. opposabilité]. Vezi definitia »

protopopéște adv. (înv.) ca un protopop. Vezi definitia »

PERMITIVITÁTE, permitivități, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducția electrică și intensitatea câmpului electric. [Var.: (rar) permetivitáte s. f.] – Din fr. permitivité. Vezi definitia »