FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice. Vezi definitia »

prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. și reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre țuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige. Vezi definitia »

preafáce, pers. 3 sg. preafáce, vb. III refl. (reg.) a se face complet, până la capăt, a se termina de făcut. Vezi definitia »

SÉRVICE s.n. v. auto-service. Vezi definitia »

BÓCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce]. Vezi definitia »