BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”). Vezi definitia »

icefield (angl.) [pron. áĭsfild] (-field) s. n., pl. icefielduri Vezi definitia »

HERÁLD s. m. ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. (< lat. heraldus) Vezi definitia »

SMARÁLD s.n. Varietate verde de beril, piatră prețioasă. [Var. smaragd, smarand s.n. / < rus. smarald, germ. Smaragd]. Vezi definitia »

BÖHMERWALD, denumirea germană a masivului Pădurea Boemiei. Vezi definitia »