ENTEROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul intestinului. [< fr. entérologie, cf. gr. enteron – intestin, logos – studiu]. Vezi definitia »

BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr. broderie) Vezi definitia »

MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)) Vezi definitia »

–PLEGÍE s.f. Element secund de compunere savantă cu sensul de „paralizie”. [< it. -plegia, fr. -plégie, cf. gr. plege – lovitură]. Vezi definitia »

HIPERCHINEZÍE s. f. exagerare a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< fr. hyperkinésie) Vezi definitia »