procovắț (= pocrovăț) s. n. (pl. procovețe) Vezi definitia »

MITITELÚȚ, -Ă, mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț. Vezi definitia »

STÁREȚ, -Ă, stareți, -e, s. m. și f. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. [Var.: (reg.) stáriț, -ă s. m. și f.] – Din sl. starici. Vezi definitia »

STURZULÉȚ, sturzuleți, s. m. Sturzișor. – Sturz + suf. -uleț. Vezi definitia »

VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. Vezi definitia »