FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război. ♦ Grupare operativă constituită din forțe militare numeroase sub o comandă unică. 2. Formație de militari, de sportivi etc. așezați în linie. 3. (Fig.) Grupare unitară de forțe strânse în vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical în care este situată fațada unei clădiri. ♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște și cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei. [< fr. front, cf. rus. front]. Vezi definitia »

COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant]. Vezi definitia »

FOTOELEMÉNT s.n. 1. Sursă de curent electric, în care energia unei radiații luminoase este transformată în energie electrică. 2. Aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoélément]. Vezi definitia »

la pământ expr. (d. oameni) 1. deprimat. 2. învins. 3. fără un ban, lefter. Vezi definitia »

SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint. Vezi definitia »