OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent. Vezi definitia »

RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva. Vezi definitia »

SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant) Vezi definitia »

ALARMÁNT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care alarmează; neliniștitor, îngrijorător. – Din fr. alarmant. Vezi definitia »

FLUÉNT, -Ă adj. (Despre stil, vorbire) Curgător. [Pron. flu-ent. / cf. fr. fluent, lat. fluens]. Vezi definitia »