Definita cuvantului mantică
MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu mantică
SENÉSTRĂ I. adj. (despre cochilia moluștelor gasteropode) răsucită de la dreapta spre stânga. II. s. f. (herald.) partea stângă a unui blazon, a unui scut. (< fr. senestre, lat. sinistra) Vezi definitia »
HIGROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește în locuri umede. (< fr. hygrophyte) Vezi definitia »
barbétă (barbéte), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți. It. barbetta (sec. XIX). Uzul la sing. este rar. Vezi definitia »
cibícă, cibíce, s.f. (reg.) 1. capelă militărească. 2. comanac (de suman). Vezi definitia »
CÓPCĂ1, copci, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcție. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) cópcie s. f.] – Din bg. kopce. Vezi definitia »